miercuri, 23 martie 2016

DE-AI STI...

DE-AI STI...


       De-ai sti cat dor s-a adunat in mine, un dor nebun de ale tale mangaieri.
       De-ai sti cat doare sa te privesc si-ti vad ochii goi.
       De-ai sti cat de mult regret ca ti-am gresit si am mintit.
      De-ai sti cum noaptea ma trezesc si sper ca din greseala sa m-atingi.
      De-ai sti cat sper ca pentru noi sa fie maine, iar senin.
    De-ai sti cum tot ce ne lega, acum ma ingroapa in scrum.
        De-ai sti cum ale mele buze tanjesc dupa ale tale.
       De-ai sti cat dor si cate ploi imi zac adanc in suflet.
       De-ai sti cum mor cate putin in fiecare zi, cand vad cum tu te stingi.
       De-ai sti...dar cred ca nu-ti mai pasa.

te tin...

  



te tin...


    te tin in suflet,
    te tin in gand,
    te tin in soapte,
    te tin in vis,
    te tin in lacrimi,
    te tin in clipe,
    te tin in dor,
    te tin de mana...
    te tin la piept sa nu-mi mai fugi...

marți, 22 martie 2016

FARA TINE SUNT PUSTIU

    FARA TINE SUNT PUSTIU   


    Poate ca nu merit iertarea, poate nu sunt demna de iertarea lui, dar gandul ca nu il voi mai avea niciodata ca pana acum e ca o otrava care ma usuca incet.
    Pacatul doare...doare atat de rau, incat as prefera moartea, desi cred ar fi o pedeapsa prea usoara pentru sufletul meu. Trebuie sa imi traiesc restul vietii cu vina pacatului in suflet, in ganduri.
   Si simt ca mor pe dinauntru si nu pot face nimic. Regrete, lacrimi, remuscari, atatea vorbe nerostite, mor toate in mine si eu ma ingrop odata cu ele. 
     Si as vrea sa pot sterge tot, sa dau timpul inapoi, sa ii alin sufletul ranit, sa il tin in brate si sa ii soptesc ca totul va fi bine, ca inainte sau mai bine ca inainte. dar lupta e in zadar pentru ca lupt singura, lupt cu mine. El a incetat sa mai lupte, sa mai priveasca spre NOI. Nu simte decat durere si un mare gol in suflet, pe care nu il poate umple cu nimic. Probabil ca iubirea a murit demult in el, iar acum il vad si pe el cum se stinge incet. Intind mana sa il simt aproape, sa il trag inapoi, dar e doar o iluzie, un trup, iar eu de sufletul lui am nevoie.
    "L-am pierdut", imi spun in soapta. si repet neincetat de parca nu m-am auzit. 
    "Te-am pierdut", ii spun in soapta, dar degeaba repet, ca nu mai vrea sa ma auda demult. 
    Imi urla sufletul: IARTA-MA! Gandurile imi plang pacatul si isi cer pedeapsa. Doar ochii si buzele au amutit... si-au pierdut curajul. 
    Cat as vrea sa strig ce simt, dar in jurul meu nu mai e nimeni si nimic. Doar ziduri reci pline de povesti nespuse.
     Nu mai cer nimic, pentru ca nu merit nimic... Doamne, esti MARE, dar nici macar TU nu poti ierta durerea ce am provocat-o...
     Indiferenta lui e pedeapsa si durerea mea. Si ma ucide fiecare privire rece de-a lui, fiecare gand, fiecare clipa fara el...
       Aveam totul, aveam fericirea in palme. El era darul pe care viata mi-l oferise.  Regret, ma urasc, ma urasc... Poate uitasem cat il iubesc, dar acum stiu cata nevoie am de el.